Dictionar

antizgomot

Parte de vorbire:  adj. inv., s.n.  
Etimologie: (după fr. anti-bruit)

1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.
2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.
 
 

zgomotat, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (v. zgomota)

1. plin de zgomote; zgomotos.
2. (var.) zgomotit.
 
 
 
 

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

acusticofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acousticophobia, fr. acousticophobie)

1. teamă patologică față de sunete; frică de zgomot.
 

amforic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphorique)

1. (despre sunete) care amintește de zgomotul obținut prin suflarea într-un urcior gol.
 

amforism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amphorisme)

1. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice; suflu amforic.