OK
X
amfitrion, -oană
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. amphitryon)
1.
stăpân
al
unei
case;
gazdă.
2.
persoană
la
care
sau
pe
cheltuiala
căreia
se
ia
masa.
amortiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. amortir)
1.
a
stinge
treptat
un
credit,
un
împrumut,
prin
plăți
periodice.
2.
a
înlocui
treptat
capitalul
fix
al
unei
întreprinderi
prin
cote
anuale.
3.
a
recupera
o
cheltuială.
4.
a
scădea
progresiv
amplitudinea
unei
mărimi
pentru
un
fenomen
de
ondulație.
5.
a
atenua,
a
diminua
(un
șoc,
un
zgomot).
contribuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contribution, lat. contributio)
1.
parte
cu
care
se
contribuie
la
o
acțiune,
la
o
cheltuială
comună;
aport.
2.
a
pune
la
~
=
a
folosi
capacitatea
cuiva
(sau
a
ceva)
într-o
acțiune.
3.
(jur.;
pl.)
sumă
de
bani
pe
care
un
stat
învins
este
obligat
s-o
plătească
unui
stat
învingător
în
temeiul
unui
tratat
de
pace,
depășind
pagubele
cauzate
de
război.
4.
impozit.
cotă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)
1.
parte
cu
care
contribuie
cineva
la
o
cheltuială
comună
sau
care
îi
revine
în
urma
unei
împărțeli.
2.
parte
dintr-un
tot
căreia
i
se
dă
o
anumită
destinație;
cotă-parte,
participație.
3.
contribuție
obligatorie,
în
produse
agricole,
impusă
producătorilor
de
către
stat
la
termene
și
prețuri
fixate
de
el.
4.
document
de
referință
care
constată
cursul
valorilor
înscrise
la
bursă2,
rezultate
din
cotațiile
unei
zile.
5.
~a
bursei
=
nivelul
cursului
valutar
la
bursă.
6.
altitudine
a
unui
punct
față
de
nivelul
mării;
nivelul
unei
ape
curgătoare.
7.
nivelul
la
care
navighează
un
submarin.
8.
(mat.)
a
treia
coordonată
carteziană
a
unui
punct
din
spațiu.
9.
fiecare
dintre
dimensiunile
unei
piese,
ale
unei
construcții
indicate
pe
un
desen.
10.
semn
în
cifre
și
litere
care
arată
locul
unor
cărți,
documente
etc.
într-o
bibliotecă,
într-o
arhivă,
a
unei
piese
filatelice
în
cataloage
sau
reviste
de
specialitate.
cotiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. cotiser)
1.
intr.
a
plăti
o
cotizație.
2.
refl.
a
se
uni
pentru
a
participa
la
o
cheltuială
comună.
cotizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cotisation)
1.
sumă
fixă
stabilită
în
funcție
de
venit
pe
care
o
plătesc
periodic
membrii
unei
organizații,
asociații
etc.;
contribuție
bănească
la
o
cheltuială
comună.