OK
X
apectomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (apex + -ectomie)
1.
îndepărtare
chirurgicală
a
apexului
unei
rădăcini
dentare.
apeduct
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. aquaeductus)
1.
sistem
de
construcții
și
instalații
de
transportare
a
apei
de
la
locul
de
captare
până
la
cel
de
consum.
apeirofobie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., gr. apeirophobia)
1.
teamă
excesivă,
nejustificată,
de
infinit.
apeiron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (gr. apeiron)
1.
(fil.;
la
Anaximandru)
element
primar
și
cauză
materială
a
lucrurilor,
materie
indeterminată
și
infinită
(aerul,
apa,
focul
și
pământul).
apel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appel)
1.
strigare
a
numelui
cuiva.
2.
chemare
scrisă
sau
orală
adresată
unei
colectivități.
3.
îndemn,
cerere,
rugăminte.
4.
semnal
sonor
sau
luminos
produs
într-un
post
de
telefon,
de
telegraf
etc.
5.
(jur.)
acțiune
făcută
de
o
instanță
judecătorească
imediat
superioară
pentru
a
schimba
sau
a
infirma
o
hotărâre
dată
de
o
instanță
inferioară.
apela
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. appeler, lat. appellare)
1.
intr.
a
se
adresa
cuiva
cu
o
rugăminte,
a
cere
ajutorul
cuiva,
a
face
apel,
a
recurge
la
cineva;
a
se
adresa
cuiva
cu
voce
tare
(sau
într-un
mod
care
atrage
atenția);
a
chema.
2.
(înv.)
a
se
adresa
unei
instanțe
judecătorești
superioare
spre
a
anula
sentința
dată
de
o
instanță
inferioară;
a
face
apel.
3.
tr.
(inform.)
a
rula
(un
program).
4.
a
contacta
pe
cineva
prin
telefon.
ablațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)
1.
îndepărtare
chirurgicală
din
corpul
uman
(o
tumoare,
un
calcul,
un
organ
bolnav);
exereză,
extirpare.
2.
transportare
a
materialelor
rezultate
din
dezagregarea
rocilor.
3.
reducere
a
masei
unui
ghețar
sau
a
zăpezii
prin
topire
și
evaporare.
4.
fenomen
fizic
în
urma
căruia
un
meteorit,
satelit
etc.,
pierde
din
substanță
din
cauza
încălzirii
sale
până
la
incandescență.
ablefarie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablépharie)
1.
(med.)
lipsa
congenitală
a
pleoapelor.
ablegat
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)
1.
legat
al
papei.
2.
(Trs.;
înv.)
deputat.
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
acolit, -ă
Parte de vorbire:
I. s.m.f., II. s.m.
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1.
I.
persoană
care
urmează
îndeaproape
ideile
cuiva.
2.
persoană
care
ajută
pe
cineva
într-o
acțiune
(reprobabilă);
complice.
3.
II.
ajutor
al
preotului
în
cultul
catolic.
4.
divinitate
secundară
care
însoțește
o
divinitate
principală.
acrocentric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acrocentrique)
1.
cu
centromerul
la
unul
din
capetele
cromozomului.