Dictionar

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.
 

adresa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adresser)

1. tr. a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
3. refl. a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
 

apel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități.
3. îndemn, cerere, rugăminte.
4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.
5. (jur.) acțiune făcută de o instanță judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanță inferioară.
 

apelațiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appellation, lat. appellatio)

1. denumire, calificare, nume.
2. (jur.) apel.
3. adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte).
 

bis

Parte de vorbire:  adj. inv., adv., s., interj.  
Etimologie: (fr., lat. bis)

1. adj. inv., adv. (pe lângă un număr) a doua oară; repetat.
2. interj. exclamație prin care auditoriul solicită un artist, un ansamblu să repete un număr din program, o arie etc.
3. s. n. număr prezentat a doua oară la cererea publicului sau ca supliment de program.
 

bisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bisser)

1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentații, reluarea unei arii.
2. a repeta la cererea publicului (o arie).