antipartinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus, antipartiinîi)

1. care se opune ideologiei, programului partidului din care face parte.

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.

bisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bisser)

1. a cere din sală repetarea unui număr din programul artistic al unei reprezentații, reluarea unei arii.
2. a repeta la cererea publicului (o arie).

edict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. edictum, germ. Edikt)

1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare.
2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească.

etichetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étiquette)

1. bucată mică (de hârtie) care se aplică pe un obiect și pe care se indică conținutul, destinația etc.
2. (fig.) titlu, calitate în care se prezintă cineva sau ceva.
3. (inform.) semn sau ansamblu de semne pentru a identifica o anumită instrucțiune în programul unui calculator; marcă.
4. ceremonial uzual al curților monarhilor, în relațiile diplomatice etc.
5. reguli, norme de purtare în raporturile dintre persoane de familie nobilă; norme de politețe.

extrașcolar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (extra1- + şcolar)

1. în afara programului sau a activității școlare.