OK
X
antinazist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (cf. germ. antinazistisch)
1.
(persoană)
care
se
opune
nazismului,
ideologiei
național-socialiste.
antipartinic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după rus, antipartiinîi)
1.
care
se
opune
ideologiei,
programului
partidului
din
care
face
parte.
antirasist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. antiraciste)
1.
I.
opus
ideologiei
rasismului;
antirasial.
2.
II.
adept
al
antirasismului;
persoană
care
se
opune
rasismului.
3.
(antonime)
rasist,
antisemit.
etic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éthique, lat. ethicus, gr. ethikos)
1.
adj.
referitor
la
etică;
moral.
2.
s.
f.
disciplină
filozofică,
studiul
aspectelor
teoretice
și
practice
ale
moralei;
teoria
filozofică
a
moralei.
3.
ansamblul
normelor
de
conduită
morală
corespunzătoare
ideologiei
unei
anumite
clase
sau
societăți.
pașoptist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (paşopt + -ist)
1.
I.
care
aparține
pașoptismului
sau
pașoptiștilor,
privitor
la
pașoptism
sau
la
pașoptiști;
(rar)
patruzecioptist.
2.
II.
persoană
care
a
participat
la
Revoluția
din
1848
din
Țările
Române;
(prin
ext.)
purtător
al
ideologiei
acestora;
(rar)
patruzecioptist.
revoluție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)
1.
(fil.)
etapă
a
dezvoltării
în
care
au
loc
transformări
calitative
profunde,
schimbări
radicale,
esențiale,
orientate
de
la
inferior
la
superior,
de
la
vechi
la
nou,
asigurând
realizarea
progresului
într-un
ritm
rapid.
2.
~
socială
=
acțiune
socială
de
transformare
radicală
calitativă
a
societății,
prin
care
se
realizează
trecerea
de
la
o
formațiune
inferioară
la
alta
superioară;
~
culturală
=
proces
de
transformare
radicală
în
domeniul
ideologiei
și
culturii,
care
însoțește
o
revoluție
socială.
3.
~
industrială
=
proces
complex
de
transformare
calitativă
a
bazei
tehnice
a
producției;
~
tehnico-științifică
=
proces
contemporan
care
determină
schimbări
radicale
în
domeniul
forțelor
de
producție,
prin
dezvoltarea
accelerată
a
științei
și
tehnicii,
prin
perfecționarea
proceselor
tehnologice.
4.
(fig.)
schimbare
profundă,
radicală,
într-un
anumit
domeniu;
transformare
bruscă
și
totală.
5.
mișcare
de
rotație
a
unui
corp
ceresc
în
jurul
altuia.
6.
(mat.)
mișcare
de
rotație
a
unui
corp
în
jurul
unei
drepte
fixe.
7.
schimbare
geologică
a
scoarței
terestre.
8.
(fiz.)
mișcare
a
unui
corp
care
parcurge
o
curbă
fixă.
9.
mișcare
de
rotație
completă
a
unei
roți
în
jurul
osiei
sale.