Dictionar

 

biotransformare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bio- + transformare, cf. fr. biotransformation, engl. biotransformation)

1. (biochimie) procesul prin care o substanță se transformă în altă substanță chimică în urma unei reacții chimice care are loc în organism; transformare metabolică.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.
 

acidamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
 
 
 

adiabată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adiabate)

1. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică.