Dictionar

tumoră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tumeur, cf. lat. tumor)

1. (nosologie) excrescență, de dimensiune mai mult sau mai puțin considerabilă, dezvoltată într-o anumită parte a corpului, fie de o boală, fie de altă cauză.
2. (botanică) umflătură a țesutului vegetal.
3. ~ malignă = tumoare canceroasă gravă, invazivă, capabilă să distrugă țesuturile din jur.
4. (var.) tumoare.
 

tumoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tumoral)

1. (med.) care se referă la o tumoare, la tumori; care este specific tumorii.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

acantom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acanthome)

1. (med.) tumoare benignă a epiteliului malpighian; tumoră de piele.
 

actinomicoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinomycose)

1. (med.) infecție cronică cauzată de actinomicete, care afectează oamenii și animalele (bovidele) și se caracterizează prin leziuni cu aspect tumoral.
2. boală a plantelor cauzată de ciuperci.
3. (sintagmă) ~a cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului.
 

adamantinom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
 

adenofibrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénofibrome)

1. (med.) tumoare glandulară benignă, din celule și fibre conjunctive; tumoră benignă a sânului compusă din țesut fibros și țesut glandular care ajunge la glanda mamară; fibroadenom.
 

aerocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocèle)

1. formație tumorală datorată distensiei excesive cu aer sau gaz.