bulimic, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. boulimique)
Etimologie: (fr. boulimique)
1. I. care este legat de bulimie; (prin ext.) care manifestă o foame mare.
2. (nosologie) hiperfagie ~ă = tulburare de alimentație caracterizată prin consumul excesiv și necontrolat de alimente, fără mecanismele compensatorii care împiedică creșterea în greutate.
3. II. (med.) persoană care suferă de bulimie.
4. (fig.) persoană care nu se poate opri din consumat.