Dictionar

gastroenterită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gastro-entérite)

1. (med.) inflamație a sistemului digestiv, cauzată de obicei de consumul de apă sau alimente contaminate cu bacterii, care poate duce la greață, vărsături, crampe abdominale, flatulență și diaree, precum și deshidratare, febră și cefalee (dureri de cap); enterogastrită.
 

hiperemeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperémèse)

1. (med.) vomitare abundentă și prelungită.
2. (nosologie) ~ gravidică = boală legată de sarcină, care provoacă greață severă, vărsături, inclusiv scădere în greutate și deshidratare.
 

indigestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indigestion, lat. indigestio)

1. indispoziție provocată de o digestie grea și manifestată prin dureri de cap, greață etc.
 

nausea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. nausea, fr. nausée)

1. senzație de vomă; greață.
 

persona grata

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. persona (non) grata, persoană (ne)agreată)

1. persoană agreată de un guvern pe lângă care este acreditată diplomatic.
2. ~ non grata = diplomat devenit indezirabil pentru guvernul țării pe lângă care a fost acreditat.
 

regurgitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régurgitation)

1. (med.) revenirea alimentelor din stomac sau esofag în gură, fără greață sau efort; regurgitare.
2. revărsarea unei conducte, rezervor de apă etc. prin deschiderea sa.
3. (mamalogie) mod de digestie specific rumegătoarelor, prin care alimentele sunt date afară pentru a fi mestecate și înghițite a doua oară.
4. (ornitologie) returnarea alimentelor deja ingerate pentru a-și hrăni puii sau pentru a se apăra.
5. (var.) regurgitațiune.
6. (antonime) ingurgitare, ingurgitație.