Dictionar

antiemetic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antiémétique)

1. (medicament, remediu) care previne, oprește sau liniștește vărsăturile; antivomitiv.
 

atrepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athrepsie)

1. tulburare gravă de nutriție, la sugari, datorată unui regim alimentar defectuos, manifestată prin slăbire pronunțată, vărsături, diaree etc.
 

deshidratare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deshidrata)

1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe.
2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice.
 

gastroenterită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gastro-entérite)

1. (med.) inflamație a sistemului digestiv, cauzată de obicei de consumul de apă sau alimente contaminate cu bacterii, care poate duce la greață, vărsături, crampe abdominale, flatulență și diaree, precum și deshidratare, febră și cefalee (dureri de cap); enterogastrită.
 

hidratare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (hidrata)

1. faptul de a se hidrata.
2. introducere de apă în organism în caz de hemoragii, vărsături etc.
3. creștere a cantității de apă din organismele vegetale.
 

hiperemeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperémèse)

1. (med.) vomitare abundentă și prelungită.
2. (nosologie) ~ gravidică = boală legată de sarcină, care provoacă greață severă, vărsături, inclusiv scădere în greutate și deshidratare.