Dictionar

grava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. graver)

1. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obține un clișeu grafic.
 

agrava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)

1. refl., tr. a (se) înrăutăți.
2. a (se) amplifica.
 

pirograva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pyrograver)

1. a grava prin tehnica pirogravurii.
 

reagrava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + agrava)

1. a se agrava din nou.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.
 

agranulocitoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agranulocytose)

1. boală gravă provocată de dispariția sau scăderea numărului de granulocite din sânge.
 

alienație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcțiilor psihice; nebunie; demență.
 

altogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.