Dictionar

azotic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azotique)

1. acid ~ = acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv și oxidant puternic; acid nitric, apă tare.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

arsenic 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsénique)

1. acid ~ = acid din combinarea arsenului cu acid azotic.
 

azotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. azoté, /II/ azotate)

1. adj. care conține azot; azotos.
2. s. m. sare a acidului azotic; nitrat.
 

fulmicoton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. fulmicoton, fulmi-coton)

1. (chimie) substanță explozivă obținută prin acțiunea acidului azotic asupra celulozei de bumbac, albită prealabilmente; nitroceluloză.
 

NITR-, NITRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. nitr/o/-, cf. lat. nitrum, gr. nitron „salpetru”)

1. „azot, azotic”.