Dictionar

persevera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. persévérer, lat. perseverare)

1. a rămâne ferm și constant la o idee, a persista într-o acțiune; a stărui.
 

admonestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.
 

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.
 

bronhoragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bronchorragie)

1. (med.) sângerare mai mult sau mai puțin severă din vasele care alimentează bronhiile; hemoragie bronhică.
 

catone

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. catone)

1. om de o virtute severă; cato, caton.
 

hiperemeză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hyperémèse)

1. (med.) vomitare abundentă și prelungită.
2. (nosologie) ~ gravidică = boală legată de sarcină, care provoacă greață severă, vărsături, inclusiv scădere în greutate și deshidratare.
 

inchiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. inquisition, lat. inquisitio)

1. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor.
2. (fig.) anchetă arbitrară, severă.