admonesta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. admonester)

1. a mustra cu severitate, a dojeni.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.

admonestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.

admonestație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. admonestation)

1. actul de a admonesta, de a da o mustrare severă; admonestare.

admonițiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admonition, lat. admonitio)

1. cercetare făcută de judecător.
2. admonestare.

punct

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. punctum, după fr. point)

1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecția a două linii.
2. ~ de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată.
3. semn mic și rotund ca o împunsătură de ac.
4. a pune ~ul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important.
5. loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva.
6. ~ medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, șantier etc.).
7. loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor.
8. ~ cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; ~ de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță.
9. loc, regiune, parte.
10. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific.
11. ~ critic = stare critică; ~ mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor.
12. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc.
13. semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unui enunț pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulțiri etc.
14. ~ de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; ~ tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm.
15. pată mică rotundă pe un fond alb de culoare.
16. model al unei broderii, dantele, cusături etc.
17. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf.
18. chestiune, problemă.
19. ~ de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; ~ de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe ~ul de a... = a fi gata să...
20. aspect, ipoteză, situație; fază, treaptă, perioadă.
21. a pune ceva la ~ = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la ~ = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta.

admonia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. admoneo, admonere)

1. a da un avertisment, adesea însoțit de o judecată dură sau mustrare; a admonesta.

lăudat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lăuda)

1. care a fost prețuit, apreciat prin cuvinte elogioase.
2. (antonime) admonestat, criticat.