aortoclazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aortoclasie)

1. (med.) ruptură aortică; ruptura arterei principale.

autoreferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după rus. автореферат)

1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.
2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

bieletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biellette)

1. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale.

botriocimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botryocyme)

1. inflorescență cu ramificațiile principale cimoase, iar cele secundare recemoase.

burghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate.