Dictionar

burghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate.
 

neoburghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (neo- + burghezie)

1. noua burghezie, formată în condițiile economiei de piață.
 

antiburghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + burghez)

1. îndreptat împotriva burgheziei.
 

burghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. borghese, după fr. bourgeois)

1. adj. care aparține burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orășean, târgoveț.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
 

burgraviat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. burgraviat)

1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.
 

comprador, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)

1. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din țările coloniale și dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menținerii asupririi coloniale.
2. s. m. membru al acestei burghezii.
 

comuneros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a orașelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluția spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii.
 

girondin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. girondin)

1. membru al unei grupări politice din timpul Revoluției franceze din 1789, care reprezenta interesele burgheziei industriale, comerciale și financiare.