Dictionar

aminobenzoic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
 

anhidridă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anhydride)

1. substanță anorganică (oxid) care, în combinație cu apa, dă un acid.
2. substanță organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înțepător, folosit la fabricarea coloranților, a medicamentelor etc.
 

benzoil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzoyl)

1. radical monovalent derivat din acidul benzoic prin eliminarea grupării hidroxil.
 

carboxilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. carboxylation)

1. introducere a grupării carboxil în molecula unui compus organic.
 

ceremonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérémonie, lat. caeremonia)

1. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate.
2. formă exterioară a unui cult (religios).
3. ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale.
 

cinetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinétisme)

1. sistem care reduce toate fenomenele fizice la mișcare.
2. direcție în arta modernă cuprinzând o serie de tendințe, curente și grupări preocupate de reprezentarea sau aplicarea mișcării în artele vizuale.