OK
X
benzenic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. benzénique)
1.
(chimie)
derivat
din
sau
care
conține
benzen.
aminobenzoic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)
1.
(chimie)
acid
~
=
compus
aromatic
constituit
dintr-un
ciclu
benzenic
substituit
cu
o
grupare
carboxil
și
o
grupare
amină
și,
prin
urmare,
cu
formula
chimică
C
7
H
7
NO
2
;
există
sub
formă
de
trei
izomeri,
în
funcție
de
poziția
acestor
grupări,
cel
mai
frecvent
fiind
cunoscut
sub
numele
de
acid
antranilic.
arenă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arène)
1.
hidrocarbură
care
conține
unul
sau
mai
multe
nuclee
benzenice
în
moleculă;
hidrocarbură
aromatică.
cumen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cumène)
1.
amestec
de
hidrocarburi
benzenice
în
uleiul
gudroanelor
cărbunilor
de
pământ
și
în
anumite
fracțiuni
din
petrol.
stiren
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. styrène)
1.
hidrocarbură
benzenică,
folosită
ca
materie
primă
la
fabricarea
polistirenului,
a
cauciucului
sintetic
etc.
trinitrofenol
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. trinitrophénol)
1.
(chimie)
compus
aromatic
format
dintr-un
inel
benzenic
substituit
cu
o
grupare
hidroxil
și
trei
grupări
nitro,
și
cu
formula
chimică
(NO
2
)
3
C
6
H
2
OH;
acid
picric.
xilen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. xylène)
1.
hidrocarbură
benzenică,
lichidă,
omolog
superior
al
toluenului,
din
gudroanele
de
huilă.