Dictionar

hidrocarbură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocarbure)

1. compus organic din carbon și hidrogen.
 

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

alcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
 

alchenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alkène, germ. Alkena)

1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
 

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
 

alenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alléne)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.
 

antracen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.