Dictionar

alcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcane)

1. hidrocarbură aciclică saturată; parafină.
 

cicloalcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cycloalcane)

1. ciclan.
 

izoalcan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izo- + alcan)

1. hidrocarbură saturată ciclică cu catena ramificată; izoparafină.
 

nitroalcan

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (nitro + alcan)

1. (chimie) orice substanță dintr-o clasă de compuși organici alifatici care conține o grupare funcțională nitro; nitroparafină.
 

achilodinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achillodynie)

1. durere datorată inflamației bursei seroase, situată între tendonul lui Achile și calcaneu.
 

balcaniadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balkaniade)

1. competiție la care participă reprezentanți din țările balcanice; jocuri balcanice.
 

balcanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balkanique)

1. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni.
2. jocuri ~e = întreceri sportive organizate periodic între reprezentanții țărilor din regiunea balcanică; balcaniadă.
 

balcanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Balkanismus)

1. fenomen specific mentalității și moravurilor din regiunea balcanică.
2. cuvânt, obicei din această regiune.
 

balcanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Balkanist)

1. specialist în balcanistică; balcanolog.
 

balcanistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Balkanistik)

1. știință complexă care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor balcanice; balcanologie.