Dictionar

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

adiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addition, lat. additio)

1. adăugare.
2. (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată.
3. (mat.) adunare.
 

alchenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alkène, germ. Alkena)

1. hidrocarbură ciclică nesaturată; olefină.
 

alchină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alkine)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură.
 

alenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alléne)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă.
 

butadienă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butadiène)

1. hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen din moleculă.