OK
X
albadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sp. albada)
1.
cântare
susținută
în
aer
liber,
în
zori
de
zi,
la
ușa
sau
sub
ferestrele
unor
persoane;
alboradă.
2.
(antonim)
serenadă,
serenată.
albanez, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(locuitor)
din
Albania.
2.
(s.
f.)
limbă
indo-europeană
vorbită
în
Albania.
albanist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (albanistică)
1.
specialist
în
albanistică;
albanolog.
albanistică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Albanistik)
1.
disciplină
care
studiază
cultura
și
civilizația
albaneză;
albanologie.
albanolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cf. fr. albanologue)
1.
specialist
în
albanologie,
în
albaneză
și
Albania;
albanist.
albanologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (Albania + -logie, cf. fr. albanologie)
1.
disciplină
care
studiază
cultura
și
istoria
Albaniei,
precum
și
limba
albaneză;
albanistică.
acetilenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylène)
1.
hidrocarbură
aciclică
nesaturată,
gaz
incolor
cu
miros
specific,
explozibil,
care
arde
cu
flacără
albă
intensă.
acetilsalicilic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)
1.
acid
~
=
pulbere
albă,
medicament
febrifug
și
analgezic,
obținută
prin
acetilarea
acidului
salicilic;
aspirină.
acianopsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acyanopsie)
1.
(med.)
formă
de
discromatopsie
care
constă
în
imposibilitatea
de
a
distinge
culoarea
albastră
(și
violetă,
pentru
unii
autori),
una
dintre
cele
trei
culori
fundamentale
(roșu,
verde
și
albastru).
acid, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)
1.
adj.
cu
proprietăți
acide.
2.
(fig.)
care
dezvăluie
lucruri
neplăcute,
dureroase;
usturător.
3.
(adesea
fig.)
care
are
proprietățile
unui
acid,
cu
gust
acru,
înțepător.
4.
s.
m.
substanță
chimică
cu
gust
acru
și
miros
înțepător,
care
înroșește
hârtia
albastră
de
turnesol.
aconit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)
1.
plantă
veninoasă
montană,
cu
flori
albastre
și
frunze
de
un
verde-închis;
omag.
acvamarin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. acquamarina)
1.
varietate
de
beril,
albastră-verzuie,
piatră
prețioasă.