Dictionar

 

albanez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. albanis, it. albanese)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
 

breton, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. breton)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Bretagne (Franța).
2. (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni.
 
 

etrusc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. étrusque, lat. etruscus)

1. (locuitor) din Etruria. (s. f.) limbă neindo-europeană vorbită de etrusci.
 

faliscă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. falisco, lat. faliscus)

1. limbă indo-europeană din centrul Italiei vorbită de falisci, triburi din Etruria.