aera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare și la aer (lucruri, haine).

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.

aerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. aera)

1. acțiunea de a aera; aerație.
2. introducere de aer într-un mediu lichid, granulos sau fluid.
3. răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.

aerarium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. aerarium)

1. tezaurul public și administrația banilor publici în vechea Romă.

aerat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.
2. (înv.) în care s-a lăsat să intre aer curat; aerisit; (antonim) neaerat.
3. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
4. (despre un text) cu o structură simplă.
5. (despre pagini scrise) cu literele și rândurile spațiate; cu mult spațiu alb.

aerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilație.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.

acroșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accrocher)

1. a agăța, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.

advectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. advektiv)

1. referitor la advecție; prin advecție (mișcare de aer cu direcție orizontală).

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.