Dictionar

Rezultate secundare (Aer):

Aera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.

2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).


Aeraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.


Aerare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aera)

1. acțiunea de a aera; aerație.

2. introducere de aer într-un mediu lichid, granulos sau fluid.

3. răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.


Aerarium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)

1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.


Aerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.

2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.

3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.


Aeraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aération)

1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilaţie.

2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)

1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

4. sacrificare a animalelor, la abator.

5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Acroşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)

1. a agăţa, a prinde din mers.

2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.


Advecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)

1. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.


Aera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.

2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).


Aeraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.