Rezultate secundare (Aer):
Aera
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)
1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).
Aeraj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Aerare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. aera)
1. acțiunea de a aera; aerație.
2. introducere de aer într-un mediu lichid, granulos sau fluid.
3. răcire a cerealelor din componența silozului cu ajutorul aerului.
Aerarium
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)
1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.
Aerat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)
1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.
Aeraţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aération)
1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilaţie.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
Abataj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage)
1. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
2. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
3. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
4. sacrificare a animalelor, la abator.
5. înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Abcedografie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)
1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.
Acroşa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)
1. a agăţa, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
Advecţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
Aera
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)
1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).
Aeraj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.