OK
X
simplicitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. simplicité, lat. simplicitas)
1.
starea
sau
calitatea
de
a
fi
simplu;
simplitate.
2.
(var.)
(înv.)
semplicitate.
3.
(antonim)
complexitate.
simplifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. simplifier, lat. simplificare)
1.
a
face
(mai)
simplu.
2.
a
reduce
o
fracție,
o
expresie
algebrică
etc.
printr-un
divizor
comun.
simplificabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. simplifiable)
1.
care
poate
fi
simplificat,
facilitat,
schematizat.
simplificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. simplification)
1.
acțiunea
de
a
simplifica
și
rezultatul
ei;
simplificare.
2.
acțiune
de
reducere
a
complexității;
acțiune
de
reducere
la
cea
mai
mică,
mai
puțin
complexă,
mai
simplă
unitate.
3.
acțiunea
de
a
lua
în
considerare
doar
elementele
esențiale;
schematizare.
4.
(var.)
(înv.)
simplificațiune.
5.
(antonime)
complicare,
complexificare.
simplificator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. simplificateur)
1.
care
simplifică
sau
tinde
să
simplifice;
vulgarizator.
simplism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. simplisme)
1.
mod
unilateral
și
superficial
de
a
privi
lucrurile;
nivel
intelectual
scăzut.
acidogeneză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acidogenèse)
1.
proces
de
formare
a
unui
acid.
2.
(biol.)
reprezintă
a
doua
etapă
(din
patru)
a
digestiei
anaerobe
și
este
o
reacție
biologică
în
care
monomerii
simpli
sunt
transformați
în
acizi
grași
volatili.
arcadian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arcadien)
1.
din
Arcadia.
2.
de
simplitate
rustică.
aticism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)
1.
formă
specifică
a
dialectului
atic;
(prin
ext.)
formă
sau
construcție
atică
introdusă
într-o
altă
limbă.
2.
mulțimea
calităților
de
gândire
și
expresie
specifice
marilor
scriitori
atici
(eleganța,
finețea,
puritatea
limbajului,
proprietatea
și
vigoarea
expresiei,
precizia,
simplitatea,
concizia
et
cetera).
3.
finețe
de
gust,
măsură,
eleganță,
puritate
de
stil
și
de
limbă.
4.
(antonim)
beotism.
autosincronizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 +sincronizare)
1.
operație
simplificată
de
conectare
a
generatoarelor
sincrone
în
paralele
cu
rețeaua.
auxiliar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1.
adj.,
s.
n.
(element)
care
ajută
la
ceva;
pe
plan
secundar;
accesoriu;
ajutător.
2.
verb
~
=
verb
care
ajută
la
formarea
timpurilor
și
modurilor
compuse:
~
de
aspect
=
verb
care
ajută
la
exprimarea
gradului
de
realizare
a
acțiunii.
3.
(mat.)
cu
care
se
poate
simplifica
și
rezolva
o
problemă
mai
ușor.
4.
s.
m.
ostaș
roman
aparținând
unui
auxilium.
basic-english
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. basic-english)
1.
formă
simplificată
a
limbii
engleze,
cu
un
minimum
de
cuvinte
și
forme
gramaticale.