aticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.
2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).
3. finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă.
4. (antonim) beotism.

constructivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constructivisme)

1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.
2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii.
3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii.
4. concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice.

contaminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (contamina + -ant)

1. care contaminează, care alterează calitatea, puritatea; contagios.

corupe

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. corrumpere)

1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-și piardă, a-și pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.

filomelă

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. philomèle)

1. (ornit.) pasăre migratoare de talie mică care se caracterizează printr-un penaj brun-cafeniu, cu ciocul fin brun, și prin puritatea, varietatea sau melodicitatea sunetelor produse; privighetoare.
2. (fig.) persoană care se distinge printr-o voce bine modulată, care cântă admirabil.
3. (var.) filomilă.

jargonaut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (jargon + -naut)

1. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).