Rezultate secundare (Et):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -pète, cf. peto, -ere „a tinde spre, a se îndrepta către”)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR absent; manquant; manque; nul
3. EN absent; wanting; missing
4. DE fehlend; fehl; (abwesend;) Null
5. RU отсутствующий; отсутствует; недостающий; лишённый
6. HU hiányzó, teljesen hiányzó, semmi
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinète)
1. (biol.) spor facultativ, imobil şi de rezistenţă, format pe cale asexuată mai ales prin fragmentare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + cântăreț)
1. actor care, în timpul unui spectacol, cântă din gură sau la un instrument.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + dansator + cântăreț)
1. actor care, în timpul unui spectacol, dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. lafeti, germ. Laffette, fr. affût)
1. suport aruncător al unei arme de foc (tun, mitralieră, aruncător).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.