Dictionar

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.
 

acvitanian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquitanien)

1. (din) ultimul etaj al oligocenului (sau primul al miocenului).
 

albian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albien)

1. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior).
 

androfor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. androphore)

1. (bot.) peduncul rezultat din alungirea ultimului internod al pedunculului floral, pe care sunt prinse staminele.
2. (bot.) suport al staminelor sau al anteridiilor.
3. (bot.) porțiunea alungită a axei florale dintre periant și stamine la florile mascule.
4. (bot.) tubul format din filamentele staminale sudate, purtând anterele.