etaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étage)

1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat.
2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul.
3. (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele.
4. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice.
5. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine.

apretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apprêtage)

1. acțiunea de a apreta și rezultatul ei; supunerea unor produse unei operații chimice care le dă consistență și luciu; apretare.

brichetaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. briquetage)

1. acțiunea de a bricheta; brichetare, brichetat.
2. acțiunea de aglomerare sau presare a materialelor mărunte sau pulverulente în brichete.

chiuretaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. curetage)

1. (med.) operație chirurgicală prin care anumite organe interne sunt curățate cu chiureta, în special la femei; chiuretare, raclaj.
2. (ginec.) una dintre metodele chirurgicale pentru avort (cealaltă fiind aspirația, cea mai utilizată în țările dezvoltate).

etaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. étager)

1. a (se) așeza în etaje, în rânduri suprapuse.

etajeră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étagère)

1. mobilă compusă din mai multe rafturi care se suprapune și pe care se țin mai ales cărți.

fretaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frettage)

1. ansamblu constituit din două sau mai multe tuburi coaxiale montate forțat unul în altul.

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

acheulean, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acheuléen)

1. (din) ultimul subetaj al paleoliticului inferior.

acvitanian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquitanien)

1. (din) ultimul etaj al oligocenului (sau primul al miocenului).

albian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albien)

1. (din) primul etaj al cretacicului mediu (sau ultimul al cretacicului inferior).

amfiteatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron)

1. (la greci și la romani) edificiu de formă circulară sau elipsoidală, (neacoperit), dintr-o arenă înconjurată de trepte și tribune, în timpul jocurilor publice.
2. sală de curs, conferințe cu locurile în plan înclinat sau în trepte.
3. configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare.