nume
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen
2. FR nom
3. EN name
4. DE Name; Benennung
5. RU нaзвaние
6. HU név, elnevezés
1. LAT nomen
2. FR nom
3. EN name
4. DE Name; Benennung
5. RU нaзвaние
6. HU név, elnevezés
nume abortiv
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen abortivum
2. FR nom abortif
3. EN abortive name
4. DE abortiver Name
5. RU aбортивное нaзвaние
6. HU elvetélt, csökevényes név
nume alternativ
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomenalternativum
2. FR nom alternatif
3. EN alternative name
4. DE alternative Benennung
5. RU aльтернaтивное нaзвaние
6. HU alternatív név, váltakozó név
nume ambiguu
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen ambiguum
2. FR nom ambigu
3. EN ambiguous name
4. DE mehrdeutiger Name; strittiger Name
5. RU двусмысленое нaзвaние
6. HU bizonytalan, kétértelmű, kétséges név
nume confuz
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen confusum
2. FR nom confus
3. EN confused name
4. DE verwirrter Name; verworrener Name
5. RU неясное нaзвaние
6. HU zavaros név, összezavart-kevert név
nume de eliminat
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen rejicendum
2. FR nom a rejeter
3. EN rejected name
4. DE verwerfender Name
5. RU отверraемое нaзвaние
6. HU mellőzendő, elvetendő név
nume de specie; epitet specific
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT nomen speciei; epitethon
2. EN épithete; nom spécifique
3. FR epithet; species name
4. DE Epitheton; Artname; unterscheidender Beiname
5. RU видовое нaзвaние; эпитет
6. HU epiteton, fajnév, megkülönböztető másodnév
abac
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
abc
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. abc)
Etimologie: (fr. abc)
1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
abecedar
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896
1. suport vizual (carte, afiș etc.) care prezintă toate simbolurile unui alfabet, enumerate aproape întotdeauna în ordinea alfabetului.
2. carte elementară pentru a-i învăța pe copii literele alfabetului; carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
3. (prin ext.) carte care cuprinde noțiunile de bază dintr-un anumit domeniu.
4. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
5. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
ablativ
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcție sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziție circumstanțială, dintr-un substantiv (sau pronume) și un participiu în ablativ.
acusmatic
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. acousmatique)
Etimologie: (fr. acousmatique)
1. (fil.) nume dat discipolilor lui Pitagora.