OK
X
ambiguitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambiguité, lat. ambiguitas)
1.
însușirea
de
a
fi
ambiguu;
(concr.)
cuvânt,
expresie
ambiguă;
amfibolie.
ambiguiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)
1.
a
da
un
caracter
ambiguu;
a
echivoca.
2.
(antonim)
a
dezambiguiza.
ambiguizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (ambiguiza)
1.
care
a
devenit
ambiguu.
ambiguu, -uă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. ambiguus, fr. ambigu)
1.
cu
mai
multe
înțelesuri;
echivoc,
confuz,
neclar.
ambiguitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambiguité, lat. ambiguitas)
1.
însușirea
de
a
fi
ambiguu;
(concr.)
cuvânt,
expresie
ambiguă;
amfibolie.
ambiguiza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)
1.
a
da
un
caracter
ambiguu;
a
echivoca.
2.
(antonim)
a
dezambiguiza.
amfibolic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphibolique)
1.
(filozofie)
care
este
ambiguu,
care
poate
fi
interpretat
în
două
moduri
diferite.
2.
(mineralogie)
legat
de
amfiboli;
care
conține
amfiboli.
amfibolie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amphibolie)
1.
construcție
sintactică
defectuoasă,
datorită
căreia
o
propoziție
sau
o
frază
are
un
sens
echivoc;
contradicție
într-un
concept;
ambiguitate.
amfibologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. amphibologique)
1.
care
include
o
amfibologie,
un
dublu
sens;
ambiguu;
obscur.
2.
(antonime)
inechivoc,
neechivoc,
univoc.
determinație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. détermination)
1.
acțiunea
de
a
determina,
de
a
delimita
cu
precizie,
de
a
caracteriza
fără
ambiguitate,
clar;
determinare.
2.
(matematică)
acțiunea
de
a
determina
necunoscutele
unei
probleme;
caracterul
unei
probleme
determinabile.
3.
(biologie)
ansamblu
de
factori
genetici
care
caracterizează
diferențierea
dintre
bărbat
și
femeie
într-un
organism.
4.
(var.)
(înv.)
determinațiune.
5.
(antonime)
indeterminare,
indeterminație,
nedeterminare.