Dictionar

fraza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. phraser)

1. a scoate în evidență ritmul frazei muzicale la executarea unei bucăți.
2. (ir.) a vorbi, a scrie afectat.
 

frază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phrase)

1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare.
2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe.
 

-FRAZĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. phrasis „vorbire, fel de a vorbi”)

1. „vorbire, exprimare, explicare”.
 

antifrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiphrase)

1. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar.
 

epifrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphrase)

1. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie.
 

holofrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. holophrase)

1. (în unele limbi) frază exprimată printr-un singur cuvânt.
 

metafrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphrase)

1. transpunere a unei poezii în proză; traducere a unui text în care se urmărește interpretarea fidelă a conținutului.
2. anaforă care folosește sinonimele pentru a evita repetarea monotonă a aceluiași cuvânt.
 

parafraza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. paraphraser)

1. a exprima prin parafrază.
2. a amplifica (o vorbire, o scriere etc.).
 

aluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allusion, lat. allusio)

1. cuvânt, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație etc., fără a se exprima direct.
2. figură de stil constând în a exprima un lucru cu intenția de a face să se înțeleagă altceva.
 

amfibolie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphibolie)

1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.
 

amfibologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcție defectuoasă care face ca o frază să aibă un sens dublu, echivoc.
 

anacolut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anacoluthe)

1. greșeală de gramatică constând în întreruperea construcției sintactice, în frază, cauzată de neconcordanța dintre planul logic și cel gramatical al enunțului.
 

anagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază.
2. cuvântul obținut.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles.
 

antifrază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiphrase)

1. figură retorică prin care o locuțiune, o frază se întrebuințează cu un înțeles contrar.