anagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagramme)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt sau unei fraze pentru a se obține un alt cuvânt sau o altă frază.
2. cuvântul obținut.
3. problemă enigmistică în care prin schimbarea ordinii se obțin cuvinte, propoziții, fraze cu alt înțeles.

anagrama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anagrammer)

1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.

anagramare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anagrama)

1. schimbare a ordinii literelor unui cuvânt pentru a obține alt cuvânt; transcriere sub formă de anagramă; anagramat, anagramatizare, anagramatizat.

anagramat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anagrama)

1. căruia i s-a schimbat ordinea literelor pentru a obține alt cuvânt; care a fost transcris sub formă de anagramă; (rar) anagramatizat.

anagramatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anagrammatique)

1. referitor la anagramă, la anagrame.
2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.
3. care conține anagrame.

anagramatist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anagrammatiste)

1. autor de anagrame.
2. persoană care face anagrame.

anagramatiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anagrammatiser)

1. a transcrie sub formă de anagramă; a anagrama.

anagrama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. anagrammer)

1. a (tran)scrie sub formă de anagramă.

anagramatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anagrammatique)

1. referitor la anagramă, la anagrame.
2. care are caracterul anagramei; care este o anagramă.
3. care conține anagrame.

analogrif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ana/gramă/ + lo/go/grif)

1. problemă enigmistică, îmbinare între anagramă și logogrif.

criptonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptonyme)

1. adj. cu nume ascuns.
2. s. n. semn convențional (inițiale, cifre, anagramă) sub care se ascunde numele cuiva; pseudonim.
3. scriere semnată cu un asemenea nume.

cronogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chronogramme)

1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data.
2. problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric.
3. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane.
4. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă.

metagramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métagramme)

1. schimbare a unei litere într-un cuvânt.
2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obținerea unui cuvânt nou prin anagramare și înlocuirea unei vocale cu alta.