Rezultate secundare (Au):
Aghizău
Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. pămătuf de busuioc cu care se stropește cu agheasmă; sfeștoc.
Albirea şi înroşirea spicelor de grâu
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR fusariose du blé; maladie enivrante du blé
3. EN head blight of wheat; brown foot rot and ear blight of wheat; scab of wheat
4. DE Weizenschorf; Weizenfusariose; Taumelkrankheit des Weizens
5. RU фузaриоз пшеницы; rибберелёз пшеницы
6. HU búza toxikus fuzariózisa (halász fuzárium)
Alergău
Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (alerg + -ău)
1. persoană care aleargă; alergător.
Art Nouveau
Parte de vorbire: nume propriu
Origine: (fr. Art nouveau)
1. mișcare artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, referitoare la pictură, arhitectură și artele decorative, caracterizată prin estetica liniilor curbe.
Aubadă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aubade)
1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.
Aucţiune
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)
1. vânzare la licitaţie.
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abalienare
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Abandona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Abate (1)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
4. prior.