Dictionar

Rezultate secundare (Au):

Albirea şi înroşirea spicelor de grâu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Fusarium ssp.

2. FR fusariose du blé; maladie enivrante du blé

3. EN head blight of wheat; brown foot rot and ear blight of wheat; scab of wheat

4. DE Weizenschorf; Weizenfusariose; Taumelkrankheit des Weizens

5. RU фузaриоз пшеницы; rибберелёз пшеницы

6. HU búza toxikus fuzariózisa (halász fuzárium)


Alergău

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (alerg + -ău)

1. persoană care aleargă; alergător.


Aubadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aubade)

1. alboradă.


Aucţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)

1. vânzare la licitaţie.


Auctorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. auctor („agent, autor, fondator, instigator”) cu sufixul -ial)

1. al autorului, de autor.


Aucuba

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aucuba)

1. arbust cu frunze coriacee, verzi şi cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.

2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)

1. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean.


Abate 1

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acţiunea de a (se) abate.

2. încălcare a unor dispoziţii.

3. diferenţa dintre valoarea nominală a unei mărimi şi valoarea ei măsurată.

4. (tehn.) diferenţa dintre dimensiunea maximă sau minimă realizată pentru o piesă şi dimensiunea ei proiectată.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.