Dictionar

Rezultate secundare (Au):

Aghizău

Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. pămătuf de busuioc cu care se stropește cu agheasmă; sfeștoc.


Albirea şi înroşirea spicelor de grâu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Fusarium ssp.

2. FR fusariose du blé; maladie enivrante du blé

3. EN head blight of wheat; brown foot rot and ear blight of wheat; scab of wheat

4. DE Weizenschorf; Weizenfusariose; Taumelkrankheit des Weizens

5. RU фузaриоз пшеницы; rибберелёз пшеницы

6. HU búza toxikus fuzariózisa (halász fuzárium)


Alergău

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (alerg + -ău)

1. persoană care aleargă; alergător.


Art Nouveau

Parte de vorbire: nume propriu
Origine: (fr. Art nouveau)

1. mișcare artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, referitoare la pictură, arhitectură și artele decorative, caracterizată prin estetica liniilor curbe.


Aubadă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aubade)

1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.

2. (antonim) serenadă, serenată.


Aucțiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Auction, lat. auctio)

1. proces de cumpărare și vânzare de bunuri sau servicii prin oferirea acestora la licitație (vânzarea celui mai mare ofertant, iar cumpărarea de la ofertantul cel mai mic); vânzare la licitație.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abalienare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.