OK
X
aghizău
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
pămătuf
de
busuioc
cu
care
se
stropește
cu
agheasmă;
sfeștoc.
albirea și înroșirea spicelor de grâu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
Fusarium
ssp.
2.
FR
fusariose
du
blé;
maladie
enivrante
du
blé
3.
EN
head
blight
of
wheat;
brown
foot
rot
and
ear
blight
of
wheat;
scab
of
wheat
4.
DE
Weizenschorf;
Weizenfusariose;
Taumelkrankheit
des
Weizens
5.
RU
фузaриоз
пшеницы;
rибберелёз
пшеницы
6.
HU
búza
toxikus
fuzariózisa
(halász
fuzárium)
alergău
Parte de vorbire:
s.m. (înv., reg.)
Etimologie: (alerg + -ău)
1.
persoană
care
aleargă;
alergător.
Art Nouveau
Parte de vorbire:
nume propriu
Etimologie: (fr. Art nouveau)
1.
mișcare
artistică
de
la
sfârșitul
secolului
al
XIX-lea
și
începutul
secolului
al
XX-lea,
referitoare
la
pictură,
arhitectură
și
artele
decorative,
caracterizată
prin
estetica
liniilor
curbe.
aubadă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aubade)
1.
concert
vocal
sau
instrumental
dat
în
zorii
zilei
în
cinstea
cuiva,
sub
ferestrele
sau
la
ușa
acestuia;
melodie
compusă
pentru
acest
concert;
alboradă.
2.
(antonim)
serenadă,
serenată.
aucțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (germ. Auction, lat. auctio)
1.
proces
de
cumpărare
și
vânzare
de
bunuri
sau
servicii
prin
oferirea
acestora
la
licitație
(vânzarea
celui
mai
mare
ofertant,
iar
cumpărarea
de
la
ofertantul
cel
mai
mic);
vânzare
la
licitație.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abalienare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1.
(med.)
pierdere
sau
diminuare
marcată
și
evidentă
a
facultăților
mintale;
alienație.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.