Rezultate principale (Deplasa):
Deplasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déplacer)
1. tr., refl. a(-şi) schimba locul, a (se) mişca din loc.
2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca.
3. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat.
Rezultate secundare (Deplasa):
Deplasabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déplaşable)
1. care poate fi (uşor) deplasat.
Deplasament
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déplacement)
1. deplasare.
2. greutate a volumului de apă dislocat de o navă.
Deplasare
Parte de vorbire: vb.
Origine: (deplasa)
1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre.
Deplasat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deplasa)
1. care nu se află la locul lui.
2. (despre oameni şi manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Absolut, -ă
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Advecţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Aeromobil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromobile)
1. adj., s. n. (solid) care se poate menţine şi deplasa în spaţiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.
Aflui
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affluer, lat. affluere)
1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
Aflux
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afflux, lat. affluxus)
1. deplasare a unui fluid în direcţia unui sistem de colectare.
3. acumulare a unui lichid într-o parte a corpului.