deplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déplacer)

1. tr., refl. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc.
2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca.
3. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat.

deplasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déplaşable)

1. care poate fi (ușor) deplasat.

deplasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déplacement)

1. deplasare.
2. greutate a volumului de apă dislocat de o navă.

deplasare

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (deplasa)

1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre.

deplasat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deplasa)

1. care nu se află la locul lui.
2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios.

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

advecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.

aeromobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromobile)

1. adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.

aflui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affluer, lat. affluere)

1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
3. (fig.) a se îmbulzi.