OK
X
ar
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. are)
1.
unitate
de
măsură
pentru
suprafețe
de
teren
(100
m
2
).
-BAR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. baros „greutate”)
1.
„greutate,
presiune”.
-OR, -EZĂ, -IȚĂ, -ER, -AR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -eur, -euse)
1.
„nume
de
agent,
practicant
al
unei
meserii”.
-ZOAR
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. zoarion „animal mic”)
1.
„vietate,
organism”.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Ilustrații din „Istoria abecedarului” de Andrew W. Tuer, din 1896
1.
suport
vizual
(carte,
afiș
etc.)
care
prezintă
toate
simbolurile
unui
alfabet,
enumerate
aproape
întotdeauna
în
ordinea
alfabetului.
2.
carte
elementară
pentru
a-i
învăța
pe
copii
literele
alfabetului;
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
3.
(prin
ext.)
carte
care
cuprinde
noțiunile
de
bază
dintr-un
anumit
domeniu.
4.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
5.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
accesoriu; secundar
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
accesorius
2.
FR
accessoire;
secondaire
3.
EN
accesorial;
accesory
4.
DE
akzessorisch
5.
RU
добaвочный;
придaточный
6.
HU
járulékos,
másodlagos
accizar
Parte de vorbire:
s.m. (învechit)
Etimologie: (acciz + -ar)
1.
funcționar
care
încasează
accizele
(taxele
pe
băuturi);
(var.)
acsizar.
A-, AN-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1.
privativ,
negativ.
2.
fără,
lipsit
de.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1.
îndepărtare,
separare,
lipsă.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.