Dictionar

Rezultate principale (Ar):

Ar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. are)

1. unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (100 m2).


Rezultate secundare (Ar):

-zoar

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. zo(o)-.


Abecedar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.

2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.

3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.


Accesoriu; secundar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT accesorius

2. FR accessoire; secondaire

3. EN accesorial; accesory

4. DE akzessorisch

5. RU добaвочный; придaточный

6. HU járulékos, másodlagos


Acelular; necelular

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acellularis

2. FR acellulaire

3. EN acellular

4. DE nicht zellenartig

5. RU бесклеточный

6. HU sejt nélküli, nem sejtekből álló


Actuar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităţilor şi a statisticii matematice în diferite calcule.


Adular

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. ortoză, transparentă, cu reflexe argintii.


A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.


AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.