Dictionar

ad hominem

Parte de vorbire:  loc. adj. și adv.  
Etimologie: (lat. ad hominem, la om)

1. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său.
 

arhifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiphonème)

1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme.
 

epifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphonème)

1. exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire.
 

fonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonème)

1. cea mai mică unitate fonică sau sonoră a unei limbi, având funcția de a alcătui și de a deosebi între ele cuvinte sau forme gramaticale ale unuia și aceluiași cuvânt.
 

monem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monème)

1. cea mai mică unitate lingvistică dotată cu semnificație.
 

morfonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphonème)

1. fonem cu funcție morfologică.
 

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
 

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
 

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.
 

accesorist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accessoiriste)

1. cel care întreține și plasează accesoriile în teatru, cinema și televiziune.
 

acidocetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acido-cétose)

1. boală în care sunt asociate acetonemia și acidoza.
 

actinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinie)

1. animal marin inferior, din încrengătura celenteratelor, cu gura înconjurată de tentacule frumos colorate, fixat pe stânci; anemonă-de-mare.