Dictionar

cefalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. céphalique)

1. referitor la cap, al capului.
 

cimbocefalic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cymbocéphalie)

1. deformație a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.
 

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
 

acefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.
 

cefalopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphalopage)

1. monstru din doi indivizi reuniți prin extremitățile cefalice.
 

chelicer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chélicère)

1. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile.
 

craniopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crâniopage)

1. grup de monștri dubli uniți prin extremitatea cefalică.
 

teratencefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tératencéphalie)

1. (med.) nume generic pentru monstruozitățile encefalice care afectează embrionul sau fătul.