Dictionar

Acefalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)

1. lipsă a capului la unele animale inferioare.

2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.


Cefalopag

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphalopage)

1. monstru din doi indivizi reuniţi prin extremităţile cefalice.


Chelicer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chélicère)

1. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac şi de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile.


Teratencefalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tératencéphalie)

1. (med.) nume generic pentru monstruozitățile encefalice care afectează embrionul sau fătul.