Dictionar

Rezultate secundare (Doi):

Brăzdoi

Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (brazdă + -oi)

1. brazdă rezultată din devierea brăzdarului; brazdă greșită.


Doime

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (doi + -ime)

1. jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale).

2. (muz.) jumătate dintr-o notă întreagă.


Verdoi

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (verde + -oi)

1. (ornit.) pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florinte (Carduelis chloris chloris).


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Acrosindeză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legaţi numai la un capăt, în timpul meiozei.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.


Act

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)

1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.

2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.

3. document, înscris oficial.

4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.

5. diviziune a unei opere dramatice.

6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.


Adagio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.

2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.

3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.


Adelfofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphophagie)

1. absorbţie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.

2. devorare a unui animal de către altul din aceeaşi specie ori din specii diferite.

3. unire a doi gameţi de acelaşi sex.