OK
X
ceilometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Ceilometer)
1.
instrument
pentru
determinarea
plafonului
norilor.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
abocluzie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ab- + ocluzie; cf. lat. ab „îndepărtat de...”, occlusio, -onis „închidere”)
1.
(med.)
dentiție
în
care
dinții
arcadei
superioare
(maxilarul
superior)
și
ai
arcadei
inferioare
(mandibula)
nu
se
află
în
contact.
2.
lipsă
de
contact
între
dinții
arcadei
inferioare
și
cei
ai
arcadei
superioare.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
adat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)
1.
ansamblu
de
legi
nescrise,
obiceiuri
și
tradiții
la
musulmani.