Dictionar

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

atitudinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. attitudinale)

1. referitor la atitudinea psihologică a cuiva.
 

carierism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. carriérisme, rus. karierizm)

1. atitudinea, modul de a acționa al carieristului, al celui care își dorește o carieră cu orice preț.
2. tendința de a parveni cu orice preț și prin orice mijloace, de a face carieră.
 

deviaționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déviationnisme)

1. atitudine de deviaționist.
2. acțiunea sau atitudinea cuiva care nu urmează sau tinde să se abată de la linia politică sau recomandările unei organizații (partid politic, sindicat etc.) din care face parte; deviere.
 

ecliptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. écliptique)

1. adj. referitor la ecliptică.
2. coordonate ~e = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească.
3. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească.
4. axa ~cii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii.
 

emoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotion, it. emozione)

1. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic.