OK
X
apret
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apprêt)
1.
preparat
la
tratarea
țesăturilor
și
fibrelor
textile
pentru
a
le
da
anumite
calități;
scrobeală.
dispreț
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. disprezzo)
1.
sentiment
care
face
pe
cineva
să
nu
aibă
stimă
pentru
altcineva
sau
să
nu
considere
bun
un
lucru.
2.
desconsiderare
a
unei
persoane,
a
unui
lucru.
prêt-à-porter
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. prêt-à-porter)
1.
îmbrăcăminte
produsă
în
serie,
de
calitate,
concepută
de
un
designer
de
modă;
fabricarea
acestui
gen
de
îmbrăcăminte.
preț-record
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (preț + record)
1.
preț
foarte
ridicat.
preta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. prêter)
1.
a
se
deda;
a
consimți
la
ceva
incorect,
nelegat,
reprobabil.
2.
a
se
potrivi
la...
pretabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prêtable)
1.
care
se
pretează
(2)
la
ceva.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
abject, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)
1.
care
comite
fapte
reprobabile;
ticălos.
2.
care
inspiră
dezgust,
repulsie,
prin
josnicia,
degradarea
sa
morală;
demn
de
cel
mai
mare
dispreț;
abominabil.
3.
(antonime)
respectabil,
stimabil.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
accelerando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. accelerando)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
din
ce
în
ce
mai
repede,
grăbind.
2.
indicație
de
tempo
care
cere
interpretului
accelerarea,
creșterea
mișcării;
incalzando.
aconta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (acont)
1.
a
plăti
un
acont,
un
avans
din
prețul
convenit;
(pop.)
a
arvuni.
acromanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acro- + -manţie)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
după
conformația
norilor.