Dictionar

acromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acro- + -manţie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul după conformația norilor.
 

addubitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitație.
 

cartomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cartomanzia)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc.
 

chiromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. chiromanzia, fr. chiromancie)

1. pretinsă putere de ghicire a viitorului după liniile palmei.
 

cristalomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristallomancie)

1. pretinsă artă de a ghici viitorul în obiecte de sticlă sau cristal.
 

dactiliomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Daktyliomantie)

1. pretinsă artă a ghicitului cu ajutorul unui inel.