OK
X
acromanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acro- + -manţie)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
după
conformația
norilor.
animalculist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. animalculiste)
1.
(adept)
al
animalculismului;
spermatist.
2.
s.m.
biolog
preformist
din
secolele
XVII-XVIII,
care
credea
că
în
spermatozoid
se
află,
miniaturizat,
viitorul
organism.
3.
(var.)
animaliculist.
anticipator, -oare
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anticipateur)
1.
I.
care
anticipează
viitorul;
care
face
anticipări.
2.
II.
persoană
care
anticipează,
care
reușește
să
ghicească
din
timp
apariția
anumitor
fenomene,
evenimente
etc.
3.
(rar)
scriitor
de
literatură
science-fiction.
anticipație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anticipation, lat. anticipatio)
1.
acțiunea
de
a
anticipa;
anticipare.
2.
acțiunea
de
a
face
sau
de
a
proiecta
ceva
înainte
de
o
anumită
dată
(fixată).
3.
prognoza
unei
fapte,
acțiuni
etc.
din
viitor,
pe
baza
datelor
furnizate
de
prezent.
4.
cu
~
=
înainte
de
termenul
stabilit.
5.
literatură
de
~
=
literatură
a
cărei
acțiune
se
petrece
în
lumea
viitorului.
6.
(muz.)
sunet
care
apare
înaintea
acordului
căruia
îi
aparține.
7.
(var.)
(înv.)
anticipațiune.
augur
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. augur)
1.
s.
m.
preot
roman
despre
care
se
credea
că
poate
prevesti
viitorul
după
zborul,
cântecul
și
măruntaiele
păsărilor.
2.
s.
n.
prevestire
făcută
de
un
augur
(I).
3.
a
fi
de
bun
(sau
de
rău)
~
=
a
fi
semn
bun
(sau
rău),
favorabil
(sau
nefavorabil).
cartomanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. cartomanzia)
1.
pretinsă
artă
de
a
ghici
viitorul
cu
ajutorul
cărților
de
joc.