Dictionar

ambrozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
 

animalculist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. animalculiste)

1. (adept) al animalculismului; spermatist.
2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.
3. (var.) animaliculist.
 

animist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. animiste)

1. I. referitor la animism, credința că orice lucru are un suflet.
2. care profesează animismul, este marcat de animism.
3. II. adept al animismului.
4. persoană care credea că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.
 

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).
 

coroniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coronium)

1. element chimic ipotetic, despre care se credea că s-a aflat în coroana solară.
 

Eldorado

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. eldorado)

1. țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare.