Dictionar

Rezultate secundare (I.):

-elminţi

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -helminthes, cf. gr. helmins, -nthos)

1. „viermi”.


A fortiori

Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)

1. care se impune cu necesitate.

2. (log.; despre raţionamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului în favoarea celei de-a doua judecăţi există tot atâtea temeiuri.


A posteriori

Parte de vorbire: loc. adv., adj. inv.
Origine: (lat. a posteriori, din ceea ce urmează)

1. loc. adv. pornind de la datele experienţei.

2. adj. inv. (despre raţionamente, cunoştinţe) care provine numai din experienţă.


A priori

Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. a priori, din ceea ce precedă)

1. şi adv. (în mod) aprioric.


Aboli

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică).


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


A-, AN-

Parte de vorbire: pref. privativ sau de negare
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

1. „fără”, „lipsit de”, „nu”.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)

1. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean.


AB-/ABS-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

1. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. abaca)

1. cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhit.) partea superioară a capitelului unei coloane.