Rezultate secundare (Aprioric.):
Aprioric, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)
1. (despre cunoştinţe) care nu provine din experienţă; anterior oricărei experienţe, bazat exclusiv pe raţiune.
A priori
Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. a priori, din ceea ce precedă)
Aprioritate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apriorité)
Imperativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperativus, fr. impératif)
1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.
2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.
3. care se impune ca o necesitate absolută.
4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.
5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.
Transcendental, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. transcendantal)
1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă.
2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoaşterii) care premerge experienţei şi o condiţionează.
Transcendentalism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. transcendantalisme)
1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri.
2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală.