Dictionar

a priori

Parte de vorbire:  loc. adj., loc. adv.  
Etimologie: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)

1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.
2. (antonim) a posteriori.
 

aspectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aspectif)

1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
 

autochestionare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. self questioning)

1. autoinvestigație prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuși întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
 

autofetișism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + fetişism)

1. fetișism prin apariția excitației sexuale în prezența unui obiect personal al subiectului.
 

cantitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quantité, lat. quantitas)

1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor și proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
3. câtime, număr, mărime.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.
 

codetta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. codetta)

1. (muz.) coda1 de mici dimensiuni.
2. intermezzo la o singură voce care leagă uneori în fugă prima și a doua expoziție a subiectului.